Laura Laurențiu, mesaj pentru cei care deplâng demolarea Pizzeriei Poli: „Apune era băieților descurcăreți”
Într-o postare devenită virală pe Facebook, cunoscuta autoare culinară Laura Laurențiu ridică niște semne de întrebare legate de modul în care a putut funcționa aproape 3 decenii Pizzeria Poli, într-o construcție improvizată.
Ce s-a întâmplat:
-
Construcția a fost demolată după ce proprietarul a pierdut mai multe procese cu Primăria Timișoara privind legalitatea amplasamentului.
-
Pizzeria a fost autorizată inițial ca butic de cartier, de 12 mp, însă ajunsese să ocupe circa 300 mp din domeniul public. În locul ei va fi amenajat un trotuar și un spațiu verde.
De ce contează:
-
Laurențiu ridică întrebări privind modul în care afacerea a funcționat timp de 33 de ani fără a deține legal spațiul.
-
Potrivit acesteia, autorizațiile și utilitățile au fost obținute „cândva și cumva”, în ciuda faptului că nu exista un extras de carte funciară, iar proprietarul ocupa pe nedrept un spațiu pe care nu îl deținea legal.
Detalii din postare:
-
„Omul ăsta NU îl deținea [spațiul], dar totuși a fost autorizat, cândva, cumva!”
-
Spațiul a fost conectat la gaze, a funcționat chiar și după un incendiu în 2014 și a beneficiat de toate utilitățile — în lipsa unui act de proprietate.
-
„Oricare dintre noi ar dori să își autorizeze un spațiu pentru Horeca, procesul începe cu dovada deținerii spațiului, adică prezentarea unui extras de carte funciară. Omul ăsta NU îl deținea, dar totuși a fost autorizat, cândva, cumva!”
Mesajul de fond:
-
Laurențiu susține că acest caz nu este despre nostalgie, ci despre sfârșitul unei perioade în care „șmecherii și descurcăreții” au reușit să ocolească legea.
-
„Practic, apune o eră, expiră zilele șmecherilor și descurcăreților, ale celor care au luat legea în pl¥a în ultimii treizeci de ani.”
Ce urmează:
-
Demolarea ridică semne de întrebare cu privire la complicități administrative din trecut și la cum au fost emise autorizațiile.
-
Subiectul deschide o discuție mai largă despre aplicarea legii și tratamentul preferențial de care beneficiază unii proprietari de afaceri din partea unor instituții ale statului, în timp ce alții sunt amendați pentru cele mai mici nereguli.