Războiul doamnei Elvira cu Occidentul decadent

Până acum niște ani, doamna Elvira ducea o viață liniștită. În anii '90, terminase, cu greu, 10 clase și s-a măritat rapid, cu un coleg de la întreprindere. A fost greu când firma s-a privatizat, iar cei care o cumpăraseră, băieți deștepți locali, cu relații în fosta Securitate, au închis-o rapid și au vândut-o la fier vechi. Dar s-a descurcat. S-a angajat la buticul din colț, apoi a găsit o slujbă mai bine plătită, la casă, la supermarket. Lucra pentru nemți și se simțea bine. Ba chiar a și fost în Germania, o dată, în vacanță. Și i-a plăcut. Civilizație, nu ca la noi. Pe drum a trecut prin mai multe țări, dar nu mai ține minte exact care sunt alea.

În tinerețe, doamna Elvira nu era deloc interesată de politică. Când mergea la vot, vota cum îi zicea soțul, că ea nu era la curent cu toate alea. Despre medicină știa că trebuie să iei aspirină la răceală și cam atât. La spital nu a ajuns vreodată, doar în vizită la rude sau prietene. Nu i s-a părut nicicum, dar ele se plângeau, așa că și doamna Elvira a tras concluzia că sistemul medical românesc e la pământ. Și dacă, Doamne ferește, se întâmplă ceva, tot mai bine e să te tratezi în străinătate. Adică în Vest. Că acolo au condiții, nu ca aici. 

A descoperit și religia, deși când era mai tânără și arăta mai bine îi plăceau chefurile și băieții. Și țigara din pauză. Nu mergea la biserică decât de Paști și de Revelion și atunci stătea afară, cu toată lumea. Aprindea o lumânare și se întorcea acasă când era gata, la masa plină.

Prin 2017, soțul o părăsise. Dar oricum era cam băutor, iar copii nu aveau, așa că nu a fost mare pagubă. Din banii de la supermarket își luase un telefon din ăla fără butoane și și-a făcut cont de Facebook. Inconștient, încerca să găsească alt bărbat, că e faină viața singură, dar parcă mai faină e împreună cu cineva. Conștient, își zicea să vadă și ea ce e cu toată tevatura asta cu Facebook. 

La început a văzut la prietenele ei că se jucau tot felul de joculețe. Și s-a jucat și ea. A și postat că se joacă. Dar s-a plictisit rapid. Apoi, a postat că ea nu e de acord ca Facebook să îi șteargă toate pozele pe care le-a pus pe pagina ei. Adică alea cu ea în baie, cu peisaje de când a mers la Sovata, cu buchete de flori și mesaje de genul „Bună dimineața, ființă dragă”. Degeaba i-au explicat unele prietene că e farsă, ea știa mai bine.

Într-o zi, tot dându-se pe Facebook în căutare de poze cu flori, a descoperit un clip în engleză, dar cu subtitrare despre misterele pământului. Și-a amintit cum, în tinerețe, televizorul rămânea deschis pe Teleenciclopedia și a rămas să se uite. Apoi, chiar dacă nu le căuta, îi apăreau tot mai multe clipuri din astea. A descoperit lucruri uimitoare, despre pământul gol și civilizațiile subterane, despre cum atentatele din 11 septembrie 2001 au fost opera unor evrei bogați, ba chiar a aflat despre Anunnaki și cum, de fapt, pământul este plat. Cum încălzirea globală e o farsă și oamenii nu au ajuns pe Lună. Tot ce îi fusese neclar în școală, acum era evident. 

A doua iluminare a doamnei Elvira a venit în timpul Covid. Când șefii de la supermarket au trimis-o să stea acasă, cu plată. Cum la televizor erau doar știri nasoale, doamna Elvira stătea mai mult pe telefon. Și în locul clipurilor cu mistere, a început să vadă clipuri despre cum o manipulează elita mondială. Cum totul e o închipuire, că virusul nu există și că, de fapt, e o mare conspirație ca să ne închidă mințile. Și, dintr-o privitoare, doamna Elvira a devenit o susținătoare activă. A bombardat toate rudele și prietenele cu clipurile pe care le vedea. La început pe Messenger, apoi pe Whatsapp. Apoi a auzit de Telegram și TikTok. Și-a făcut conturi și acolo și a continuat să îi învețe și pe alții. Cei mai mulți o ignorau sau, în cel mai rău caz, încercau să îi explice că realitatea ei nu e și a lor. Doamna Elvira știa mai bine. Se educa singură și nu accepta altă realitate decât a ei: virusul nu există, masca este botniță, vaccinurile ne vor ucide (cu excepția celui dezvoltat de ruși, ăla e singurul bun).

Viața ei liniștită era demult o amintire. Singura bucurie era când găsea pe cineva care simțea la fel ca ea. Dar și cu ei ajungea să se certe de la altele. Unii nu credeau în Anunnaki, alții ziceau că pământul e rotund. Așa că deschidea din nou Facebook și TikTok și afla imediat noi argumente, deci dă-i dracului pe proști. A și votat pentru ca ai ei, cei care îi spuneau la mască botniță să intre în Parlament. Că i-au promis că o scapă din casă. N-au scăpat-o, dar lumea a revenit la normal. Nu și doamna Elvira.

Și a început războiul din Ucraina. Trebuia să fie gata în 3 zile, că așa ziceau clipurile. Apoi ceva s-a întâmplat, că nu a fost gata. De ce nu e gata? Unii ziceau că invazia rusească e un dezastru, că ucrainenii luptă feroce. Doamna Elvira nu era de nicio parte, dar parcă nu îi plăcea ce se întâmplă. Au trecut apoi o lună, două, zece și tot nu era gata. A aflat apoi, din clipuri, că Occidentul trimite arme, că vrea să prelungească războiul, să moară oameni. Că dacă nu trimiteau, rușii terminau cu ucrainenii în 3 zile, așa cum era planul inițial. Iar clipurile nu mai erau doar cu imagini. Erau oameni în carne și oase care îi explicau că Ucraina nu e o țară, e un stat artificial. Îi spuneau că România trimite miliarde în Ucraina și cheltuie alte miliarde pe alocațiile copiilor ucrainenilor refugiați. Ea nu avea copii, dar era revoltată. Degeaba explicau unii că banii ăia sunt din fonduri europene, ea știa mai bine. 

Apoi a venit trezirea doamnei Elvira în conștiință. A început cu imagini generate de inteligența artificială, cu copii care făceau lucruri uimitoare, cum ar fi un cal din morcovi, dar nimeni nu apreciază. Cu „poze” vechi cu case de la sat frumoase puse lângă poze actuale cu aceeași casă, dar dărăpănată. Ea nu trăise niciodată la sat, era fată de oraș, dar îi lăcrimau ochii când vedea ce s-a ales de țara asta. 

După luni de lacrimi și suspine pentru ce am avut demult, dar am pierdut, doamna Elvira a descoperit un nenea cărunt, cu voce blajină, care îi vorbea în clipuri pe TikTok despre renașterea națională, despre industria calului, despre canalul pe care îl vor construi românii între Marea Neagră și Marea Caspică. Nu știa prea multe despre el, dar simțea că toată cercetarea ei din ultimii ani avea acum o față și o voce. Și candida la Președinție. Așa că l-a votat. A doua zi, scandalul de pe Pământ. Iar următoarele săptămâni, Facebook și TikTok au luat foc. Au anulat alegerile!

Doamna Elvira era foc și pară. S-a dus la lucru, la supermarket, și s-a revoltat împotriva șefilor ei, le-a spus că sunt sclavi pentru nemți, că vor vedea ei, trădători de țară, ce vor păți când vor ajunge ai ei la putere. Simțea, undeva adânc în sufletul ei, că toate clipurile despre Anunnaki, despre pământul gol, toate pozele alea și poveștile lacrimogene pe care le citise, toate adevărurile pe care nu le spunea nimeni vorbesc prin ea. Le-a spus din suflet tot ce până atunci doar scrisese în comentarii pe Facebook și TikTok, dar nu avusese curajul să le spună și în viața reală. Apoi și-a dat demisia. 

Doamna Elvira lucrează acum la brutărie. Un lanț de brutării, de fapt, care aparține acelorași băieți deștepți, cu legături cu fosta Securitate, care au vândut întreprinderea unde a lucrat ea în anii '90. Și care atunci au dat-o afară. Are un salariu mai mic, lucrează mai mult, dar i-au zis colegele că patronii ei sunt cu poporul. Că și ei s-au săturat de neamțul care conduce orașul, că nu e român și de fapt cum conduce el un oraș și un partid că nu are cetățenie. 

Pe 7 octombrie, doamna Elvira, între poze generate de AI și share-uri la postările altor suveraniști, i-a urat „La mulți ani” domnului Putin.