Terapeutul Digital: Cât de departe putem merge cu AI în terapie?

Nevoia fundamentală: Conexiunea umană

Așa cum sublinia adesea renumitul psihoterapeut Irvin Yalom, relația este esențială în terapie, chiar mai importantă decât tehnicile și intervențiile folosite.

Să ne întoarcem la origini: un nou-născut are nevoie de atingerea, căldura și prezența mamei sale pentru a supraviețui, pentru a-și dezvolta sistemul nervos și pentru a se atașa. Supraviețuirea sa, la început, este pur relațională.

În mod similar, la maturitate, adultul se repară și trăiește prin și pentru conexiune. Oamenii sunt ființe profund sociale. Trauma, rănile emoționale și dificultățile vieții se produc, de cele mai multe ori, în relație, și tot în relație se vindecă. Un adult se poate „repara” doar experimentând o nouă formă de relație sigură și autentică, iar acesta este, de fapt, nucleul terapiei.

A fi văzut cu adevărat, a fi conținut emoțional, a avea pe cineva care îți înțelege cuvintele, dar mai ales emoțiile și contextul nevăzut al vieții proprii sunt elemente esențiale ale procesului terapeutic. 

Izolarea umană în raport cu utilizarea prelungită a AI-ului

Un algoritm poate procesa un volum imens de date și poate genera rapid răspunsuri care simulează empatia. Acestea sunt, în realitate, bazate pe tipare lingvistice preînvățate și doar simulează o empatie reală. AI-ul poate oferi informații, poate sugera tehnici de coping sau exerciții de respirație. Însă nu poate să simtă și să experimenteze emoția cu adevărat. Nu poate să vadă omul din fața ecranului în toată complexitatea lui și nu are cum să înțeleagă ce înseamnă durerea emoțională.

Ideea de a apela la un algoritm pentru a te elibera de suferință seamănă cu o formă de izolare asistată tehnologic. Suntem ființe sociale. Izolarea de grup, fie că vorbim despre prieteni, familie, colegi, crează în noi răni mai adânci, care se vindecă cu greu. În loc să ne ajute să găsim soluții, izolarea crează noi probleme. Acest lucru este deja vizibil în influența AI-ului asupra tinerilor care se refugiază în interacțiunile monline, ajungând la o fragilitate extremă, care poate culmina chiar cu idei și acte de auto-vătămare sau suicid. 

Terapia umană autentică acționează tocmai invers: reînvață omul să se conecteze și să se simtă în siguranță în prezența unui alt om.

Care sunt cu adevărat riscurile folosirii AI-ului pe post de terapeut?

Cât de departe putem ajunge cu AI-ul în terapie? Putem ajunge departe în eficiența tehnică, dar nu putem înlocui sufletul din proces. Acest progres ridică, însă, riscuri serioase care nu pot fi ignorate:

1. Lipsa Empatiei Reale. AI-ul simulează empatia, dar nu o experimentează. În momentele critice, oamenii au nevoie de prezența reală, de un ton al vocii care să valideze suferința și de o reacție umană autentică. Relația este, prin definiție, fundamentul vindecării.

2. Confidențialitatea și Securitatea Datelor. Informațiile pe care le scriem sau le dictăm unui algoritm sunt date stocate. Riscul ca aceste informații intime să fie compromise, utilizate în scopuri comerciale sau să fie accesate de terți, este unul real și ridică serioase probleme de etică și confidențialitate.

3. Responsabilitatea și Erorile Algoritmice. Un algoritm nu are judecata clinică și discernământul unui profesionist. În cazul unei crize grave sau al unui sfat greșit, cine își asumă responsabilitatea pentru răspunsul sau intervenția? Această zonă rămâne neclară și extrem de periculoasă. Există cazuri de tineri care au reușit, cu ajutorul AI-ului, să ajungă să comită tragedii care le-au pus viața în pericol, pentru că AI-ul nu a putut discerne gravitatea situației.

4. Amplificarea Izolării. Deși AI-ul oferă o soluție rapidă și anonimă, el poate deveni o alternativă comodă, dar periculoasă, care încurajează persoanele vulnerabile să evite efortul și vulnerabilitatea interacțiunilor sociale reale, perpetuând astfel ciclul de singurătate și suferință.

Inteligența Artificială poate fi un instrument valoros în sănătatea mintală, însă doar dacă este folosit ca o unealtă complementară terapiei. În acest moment al dezvoltării și evoluției tehnologice, AI-ul nu poate înlocui psihoterapeutul uman. Procesul de vindecare profundă se întâmplă într-un spațiu de încredere, creat de doi oameni, unde relația terapeutică devine noul model de atașament sigur. Doar conexiunea umană repară izolarea și doar în relație cu alți oameni ne putem vindeca rănile provocate de alte relații din trecut, fie ele cu familia sau de cuplu. 

Andreea Rez este psiholog clinician și psihoterapeut în supervizare, cu formare în terapia sistemică. Aria ei de expertiză acoperă terapia individuală, de cuplu, de familie, inclusiv copii și adolescenți. Deține, de asemenea, competențe în domeniul securității naționale. Cabinetul ei se află în Timișoara.