Sfaturile psihologului Andreea Maria Rez: De ce nu ne aduc sărbătorile liniștea pe care o așteptăm? Despre oboseala emoțională „de sezon”
An de an, indiferent de sărbătoare, ne promitem după fiecare moment festiv că data viitoare va fi altfel. Că vom simți mai mult și că vom munci mai puțin. Că vom petrece mai mult timp în mai multă liniște, cu mai multă apropiere și mai mult sens. Ne pregătim pentru această stare cu multe zile înainte; facem cumpărături, curățenie, planuri. Și totuși, de cele mai multe ori, în mijlocul acestor lucruri, ne trezim cu o emoție pentru care nu ne-am pregătit: nu e chiar ceea ce ne-am imaginat. Și nu pentru că am făcut ceva greșit, ci pentru că uneori, așteptările noastre emoționale nu coincid cu adevărul psihologic.
Andreea Rez este psiholog clinician și psihoterapeut în supervizare, cu formare în terapia sistemică. Aria ei de expertiză acoperă terapia individuală, de cuplu, de familie, inclusiv copii și adolescenți. Deține, de asemenea, competențe în domeniul securității naționale. Cabinetul ei se află în Timișoara
Anticiparea ne face mai fericiți decât momentul în sine
În psihologia modernă se vorbește despre un fenomen numit anticipatory happiness - bucuria anticipării. Studii coordonate de Martin Seligman, un cercetător care vorbește adesea despre psihologie pozitivă, au scos la iveală faptul că oamenii experimentează adesea mai multă plăcere în perioada de dinaintea unui eveniment decât în timpul acestuia.
În imaginația noastră, lucrurile sunt curate, coerente din punct de vedere emoțional, aliniate cu lumea noastră internă. În realitate, lucrurile sunt cât se poate de umane: cu oboseală, mici tensiuni care erodează încet și chiar momente de disconfort pe acre nu le-am anticipat. Nu pentru că sărbătoarea nu are valoare, ci pentru că realitatea umană nu poate susține intensitatea unei așteptări idealizate. Și de aici, discrepanța între ceea ce credeam că va fi și ceea ce ajunge să fie.
Când tradițiile devin sarcini
Multe dintre obiceiurile pe care le avem sau gesturile pe care le facem astăzi de sărbători au avut, la origine, un sens profund. Pregătirea mesei, întâlnirile cu familia, ritualurile religioase nu erau, dintotdeauna, un automatism pe care trebuie să-l respectăm pentru că „așa se face” sau pentru că absența unuia dintre obiceiuri ar supăra pe cineva. Atunci când motivația internă lipsește, motorul acțiunilor noastre devine presiunea externă sau vinovăția, iar acestea ne pot obosi. Ne simțim, așadar, obosiți nu atât de la activitatea în sine, ci lipsa sensului personal.
Teoria autodeterminării sublinia că oamenii au nevoie de autonomie pentru a simți satisfacție reală, iar în acest context, când acțiunile sunt percepute ca obligații, energia emoțională scade simțitor.
Goana după cadoul perfect
Cadoul perfect nu este niciodată despre cel căruia îi dăruim ceva. În perioada sărbătorilor, cumpărăturile sunt mereu un moment stresant, iar la asta se adaugă și presiunea de a oferi cuiva „ce trebuie”. În spatele presiunii, avem întrebări precum: „Oare e suficient?”, „Oare îi place?”, „Am să dezamăgesc?”. Din punct de vedere psihologic, cadoul devine o formă de validare atât pentru cel care îl primește, cât și pentru cel care oferă.
Erich Fromm, psihanalist și autorul mai multor cărți de succes, vorbea despre diferența dintre a avea și a fi în relații. În goana după obiectul perfect, riscăm să înlocuim prezența autentică cu performanța afecțiunii. Iar atunci nu mai oferim din dorința de conectare, ci din anxietate.
Sărbătorile ca oglindă și ce putem face diferit
Sărbătorile de Paști nu creează conflicte, dar tensiunile ies mai ușor la suprafață în perioadele de sărbătoare pentru că oamenii se strâng laolaltă. Cu mult timp petrecut împreună, așteptările devin mai tangibile. Ceea ce există într-o relație iese la suprafață și devine mai greu de ignorat, diferențele devin mai evidente și emoțiile nespuse ies la suprafață.
Relațiile nu sunt doar locul în care trăim, ci și locul în care ne vedem cel mai clar. Sărbătorile funcționează exact așa: ca o oglindă. Nu ne arată doar ce este bine, ci și ce este nerezolvat.
Realitatea este că nu putem elimina complet toate aceste tensiuni și nici oboseala, dar putem schimba relația noastră cu ele și să ne ajustăm așteptările. Nu avem nevoie de perfecțiune pentru a aduce valoare, iar unele obiceiuri pot fi adaptate pentru a ne face cinste, pentru a muta atenția de la performanță la prezență.
Poate că Paștele nu este menit să ne facă fericiți într-un sens ideal. Poate că rolul lui este altul: să ne încetinească, să ne aducă mai aproape unii de alții și de ceea ce este real în noi înșine. Iar apropierea reală nu exclude tensiunile. Le conține.
