Sviatlana Tsikhanouskaya, la Timișoara: „Dictatorii nu pot fi împăcați. Ei pot fi doar înfruntați”. Lidera opoziției belaruse dedică premiul primit la Timișoara inițiativelor culturale din Belarus

Ce s-a întâmplat

Sviatlana Tsikhanouskaya a primit Premiul Timișoara pentru Valori Europene, distincție acordată pentru activitatea sa în susținerea democrației, libertății și drepturilor omului în Belarus. Ceremonia a avut loc în cadrul Timișoara Forum, iar laudatio a fost susținut de primarul Dominic Fritz.

În discursul său, lidera opoziției belaruse a vorbit despre legătura dintre experiența Timișoarei din decembrie 1989 și mișcarea de protest care a contestat regimul Aleksandr Lukașenko în 2020. Ea a povestit că, în ziua precedentă, s-a întâlnit cu veterani ai Revoluției din Timișoara și le-a ascultat mărturiile despre primele proteste, violențele regimului comunist și solidaritatea dintre oameni care până atunci nu se cunoșteau.

Momentul care a impresionat-o cel mai mult a fost vizita pe balconul Operei din Timișoara. Privind spre piața în care mii de oameni au strigat „Libertate!”, Tsikhanouskaya a spus că și-a imaginat Minsk-ul din august 2020, cu străzile pline de manifestanți, steaguri și scandări pentru libertate.

„La 30 de ani distanță. Două țări diferite. Dar același vis: visul de a trăi într-o țară liberă, pașnică și europeană”, a spus aceasta.

De ce contează

Unul dintre mesajele centrale ale discursului a fost că solidaritatea reprezintă una dintre valorile europene de care dictaturile se tem cel mai mult. Tsikhanouskaya a explicat că mișcarea democratică din Belarus nu a început prin ură sau violență, ci prin gesturi simple de ajutor reciproc: vecini care au început să se sprijine, oameni care au dus alimente familiilor celor arestați și voluntari care au așteptat în fața închisorilor pentru a-i ajuta pe cei eliberați.

„Mii de mici acte de curaj și solidaritate pot deveni o avalanșă care doboară o dictatură”, a afirmat lidera opoziției.

Ea a subliniat că această solidaritate continuă să mențină vie mișcarea democratică belarusă, la șase ani de la protestele din 2020. Premiul primit la Timișoara, a precizat Tsikhanouskaya, nu îi aparține doar ei, ci milioanelor de belaruși care continuă să lupte pentru libertate.

A amintit de femeile care au protestat pașnic în fața forțelor de ordine înarmate, de jurnaliștii care continuă să spună adevărul în ciuda persecuțiilor, de voluntarii care sprijină deținuții politici și familiile acestora, dar și de artiștii și profesorii care încearcă să păstreze limba și cultura belarusă.

Lidera opoziției a vorbit și despre experiența personală a familiei sale. Soțul ei, Siarhei Tsikhanouski, a petrecut cinci ani în închisoare, iar ea a descris teama și incertitudinea familiilor celor încarcerați. A insistat că lupta pentru eliberarea deținuților politici trebuie să continue și că niciunul dintre aceștia nu trebuie uitat.

Apel către Europa: „Dictatorii nu pot fi împăcați”

Un capitol important al discursului a fost dedicat relației dintre Belarus, Rusia și securitatea europeană. Tsikhanouskaya a avertizat că regimul de la Minsk, condus de Aleksandr Lukașenko, menține Belarusul în sfera de influență a Kremlinului și că Rusia încearcă să submineze instituțiile democratice, să influențeze alegerile și să împartă Europa în zone de influență.

Ea a respins ideea că regimurile autoritare ar putea fi convinse să renunțe la ambițiile lor prin concesii politice.

„Dictatorii nu pot fi împăcați. Nu pot fi reeducați. Ei pot fi doar înfruntați”, a declarat Tsikhanouskaya, cerând Europei să își demonstreze forța nu doar prin mijloace militare, ci și prin curaj politic, fermitate și solidaritate.

Mesajul său a fost explicit: Rusia nu trebuie să cucerească Ucraina și nu trebuie să înghită Belarusul. Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Georgia, Armenia și celelalte națiuni europene au dreptul să își decidă singure viitorul.

„Pentru Belarus, alegerea este simplă. Vom rămâne o dependență a Rusiei, un avanpost militar folosit pentru a ne amenința vecinii? Sau vom deveni o democrație europeană liberă și independentă?”, a întrebat lidera opoziției.

Aceasta a cerut Europei să transmită clar belarușilor că sunt așteptați în familia europeană și că viitorul țării lor nu trebuie confundat cu regimul Lukașenko.

Timișoara, exemplu pentru viitorul Belarusului

Tsikhanouskaya a făcut și o paralelă cu parcursul României după căderea comunismului. Ea a amintit că, în urmă cu 35 de ani, românii nu își puteau imagina neapărat că țara lor va deveni membră a Uniunii Europene și NATO, dar că acest lucru a fost posibil datorită schimbărilor produse după Revoluție.

Lidera opoziției a spus că experiența României reprezintă o sursă de speranță pentru Belarus și că belarușii au de învățat atât din reușitele, cât și din greșelile tranziției democratice românești.

Ea a insistat și asupra dimensiunii culturale a identității europene a Belarusului. Potrivit acesteia, regimul de la Minsk și Rusia încearcă să îndepărteze țara de rădăcinile sale europene prin marginalizarea limbii belaruse, rescrierea istoriei și persecutarea scriitorilor, muzicienilor și artiștilor.

În acest context, Tsikhanouskaya a anunțat că va direcționa componenta financiară a premiului către susținerea inițiativelor culturale belaruse.

„Păstrarea culturii noastre înseamnă și apărarea libertății și a identității noastre europene”, a explicat aceasta.

La final, a cerut sprijin ferm pentru Ucraina, subliniind că viitorul democratic al Belarusului este strâns legat de evoluția războiului. O Ucraină puternică și o Rusie slăbită ar putea deschide o nouă oportunitate pentru libertatea Belarusului.

Dominic Fritz: „Nu onorăm doar ce s-a întâmplat în 2020, ci ceea ce a construit după 2020”

În laudatio, primarul Dominic Fritz a vorbit despre parcursul politic al Sviatlanei Tsikhanouskaya și despre modul în care o femeie fără experiență politică a ajuns să reprezinte mișcarea democratică din Belarus.

Fritz a amintit că aceasta a intrat în cursa prezidențială din 2020 după arestarea soțului său, fără să fi avut anterior o carieră politică. A reușit să strângă cele 100.000 de semnături necesare candidaturii, iar sute de mii de belaruși au văzut în ea o alternativă la Aleksandr Lukașenko.

„Unde Lukașenko a văzut lipsă de experiență, oamenii au văzut onestitate. Unde Lukașenko se aștepta la slăbiciune, oamenii au văzut pe cineva care nu se temea să lupte”, a spus acesta.

Dominic Fritz a subliniat că premiul nu recompensează doar rolul jucat de Tsikhanouskaya în protestele din 2020, ci mai ales activitatea desfășurată în anii care au urmat. După ce a fost nevoită să plece din Belarus, aceasta a refuzat să lase mișcarea democratică să dispară în exil.

A contribuit la construirea Cabinetului Unit de Tranziție și a continuat activitatea Consiliului de Coordonare, structuri prin care opoziția democratică din Belarus încearcă să vorbească pe o singură voce în relația cu guvernele și instituțiile europene. Biroul său din Vilnius, extins ulterior și la Varșovia, a devenit un punct de reprezentare pentru un Belarus care își dorește să aparțină Europei și să respecte drepturile omului.

Fritz a evidențiat și activitatea mai puțin vizibilă a liderului opoziției: în fiecare săptămână, Tsikhanouskaya rezervă două ore pentru discuții, printr-o conexiune securizată, cu cetățeni obișnuiți din Belarus, pentru a le asculta problemele și a încerca să îi ajute.

El a amintit și de campania internațională susținută de aceasta pentru eliberarea deținuților politici. În 2025, în urma unor negocieri conduse de Statele Unite, cu sprijinul partenerilor europeni, mai mulți deținuți politici au fost eliberați, printre care și soțul Sviatlanei Tsikhanouskaya, după mai bine de cinci ani de închisoare. Dominic Fritz a precizat că aceste eliberări au fost rezultatul unor eforturi diplomatice complexe, fără a le atribui unei singure persoane sau unui singur stat, dar a subliniat rolul campaniei constante a liderului belarus în menținerea cazurilor în atenția internațională.

„Sviatlana a venit în politică în calitate de mamă care își dorea ca soțul ei să fie liber. A devenit vocea unei națiuni care își dorea să fie liberă”, a spus Dominic Fritz.

Primarul a încheiat printr-un mesaj adresat belarușilor: Belarusul nu înseamnă Lukașenko, ci oamenii săi, cei care au ieșit în stradă în 2020 și au protestat pașnic. Viitorul țării le aparține lor, nu unui dictator și nici Kremlinului.

„Astăzi, Timișoara alege să fie alături de Sviatlana și de poporul Belarusului”, a transmis Dominic Fritz.